Limbajul gândului că am mai fi

În replica unui articol publicat mai zilele trecute, revin astăzi cu un articolaş gândit a spori încrederea în continuare unei relaţii începute pe premize ideale, ajunse însă eronat în prag de incertitudini fără soluţii certe de continuare a unei iubiri frumoase.

Spuneam  acolo că dacă întâmpini cumva problematici de comunicare, de sex mişto desfăşurat în voi aceeaşi..dacă îţi vin cumva idei de încercat experienţe noi cu alții, atunci înseamnă că..gaata! Ai și încheiat dragostea veche!

Cred totuşi că m-am exprimat cam prea abrupt şi mult prea hotărât negativ alalteieri, cred că am tras cumva prea repede nişte concluzii blazate şi suficient de resemnate,  fără să scot însă la iveală vreo două-trei arme, de luptă paşnică, evident, cu rutina ce se instalează uneori şi ea firesc probabil, prin cotidianul nostru minunat şi iubibil reciproc cândva!

image

Uite că astăzi m-am răzgândit!
Uite că m-am hotărât acum două momente-n urmă, să reconsider situaţia cea atât de nefavorabilă nouă, circumstanţială şi nu neapărat decisiv a fi eternă, trist aşezată în viaţa noastră deloc tristă de altfel de pân’ acu’!

De ce ne plictisim?
De ce intervine ne’cheful între noi?
De unde până unde să hotărâm noi brusc, ori poate unul dintre noi, că ni s-a terminat timpul de tot de astăzi începând, dacă noi astăzi simţim o stare mai nefericită şi o trăire un pic mai deprimată?

Dar ne-am putea gândi că este ziua noastră cea mai proastă din lume!
Ori săptămâna noastră nefavorabilă!
Ori luna noastră ocolită de bucurii versatile!
..şi nu neapărat viaţa noastră stabilit mai nou a fi nefericită în noi doi și categoric de-acum înainte!

Păi nu? De ce să proiectăm tot mâine’ le nostru trezit de mâine în fiecare dimineaţă de astăzi, ca fiind un mâine cu timp pierdut degeaba şi rutinat şi neexperimentat cu nou cum ne-am dori? Pentru a reuşi cumva, țesând evenimente din acestea interesante și neapărat mereu altele, să cutremurăm pozitiv starea noastră devenită mult prea veche în plictiseala ei trăită tot aceeaşi, plicticos?

Dar dacă tot ce păţim are legătură doar cu noi şi cu starea noastră psihică trezită negativ tot doar de noi?
Mmm? Păi dacă soluţia de reparare a sinelui nostru stă de asemenea tot numa’n noi?
Şi aruncăm o vină iritată şi nervoasă către celălalt fără ca măcar să discutăm cu el ce ne apasă mai exact? Şi mai sigur? Şi mai cert? Doar pentru că nici noi nu știm de unde să ne-apucăm în gânduri prea leneșe-n gândire?!

Citeste si...  Despre femei. Despre bărbați

De ce să stăm noi cu senzaţia cum că..ecuaţia supărării noastre în relație cu noi înşine, se va putea rezolva sine qua  non dacă găsim altă persoană pe lângă noi, pe lângă care să ne alăturăm cu suflet noi cu tot, îndrăgostiţi fiind de o speranţă miciiă..cea mai fooarte mică, de un mai bine neplictisit şi-n aparenţă cu mult mai atractiv pluus..o secundă maxim? Cel mai logic și probabil?

Păi cum ne trăim noi fericirea, măi??!
Prin ceilalţi?!!?
Ei, ceilalți, sunt responsabili cumva de cum simţim noi altceva mai fericit ori dimpotrivă?? Rutinat?
..sau mai degrabă preferăm să ne ascundem până și de noi temerea, de teamă că nu vom şti s-o alungăm cât mai departe?

Asta-i soluţia! M-am prins!
Singura rezolvare pentru un noi care trebuie, pentru că psimte, să treacă într-o altă etapă, suntem tot noi!

Noi singuri vom şti cum să ne căutăm nemulţumirea reală, doar noi suntem capabili să ne găsim motivele pentru care ne-a început plictiseala cuplului nostru, numa’ noi ar trebui s-ajungem conştienţi că nu ne-am pierdut deloc identitatea în căsnicia noastră!
…ci doar se-ntâmplă să ne maturizăm mai brusc, să devenim adulţi şi să producem niște schimbări esențiale cu noi înşine.
Şi doar atât!

Tot de aceea probabil că ni se petrec şi gânduri cu aşteptări un pic mai altfel în cuplul nostru.
Tot de aceea nu ne mai plac lucruri şi chestii și treburi obișnuite fericit mereu şi spre deloc resimțite plictisitor prin fericirea noastră, aceea..ternă, învechită!

Acum căutăm altfel de fericire! E clar!
Suntem în prag de dorinţe de noi cunoaşteri, și mult mai fericite poate!
De unde ştii că nu va fi aşa?

Hai să vedem!
Hai să privim o altă proiecţie de viitor a noastră și tot de cuplu împlinit!
Nouă şi fericită şi curioasă şi adultă!
Ce zici?
Încercăm şi varianta asta?

Ori haidem măcar ca unul dintre noi  să nu se lase-ncrâncenat într-un conflict plictisitor şi infantil!

..uite-aşa..!..doar de la unul începând..!!.
Păi dacă va reuşi el să ne echilibreze dezechilibrul blazat şi resemnat care ne copleşise supărat și iritat, iniţial, pe amândoi??!
Mmm..?!? Păi dacăă..de fapt ăsta-i norocul nostru viitor?

Limbajul gândului că am mai fi?!?☺️

..cu muuult mai fericiți??

 



Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns