Training antirid (și) cu efect retroctiv

Citeam mai deunăzi printr-o revistă online, un articol ce vindea ceva curs antirid cu efect retroactiv.

„WOW! Aşa minune minunată să mi se deschidă mie-n laptop astăzi? Şi cine nu credea că-s norocoasă, ia uite cum s-a înşelat!”.

Articolul plătit despre care povestesc, vindea publicitate pentru popularizarea unui curs de training banal, ce promitea însă miracolul tinereţii veşnice.
Ce milita înverşunat împotriva cremelor scumpe cu efect de atenuare antirid, care nu doar că n-au succes în eradicarea dungilor mici, mari ori mijlocii, cum ţi-e norocul dat genetic să-ținapară!?ba dimpotrivă!!..ți le-ngroaşă cu tristețe pentru că..”…offf..!!…nici de data asta n-am rezolvat îmbătrânirea. Dar ce mă fac de-acu’? Ce să mai fac de-aici încolo??”

..să-ţi plângi în poală deznădăjduită, uite-aşa să te tot frămânţi plimbând piciorul din living în bucătărie, încruntând revoltată faţa când îţi apare ea cu ridurile tale cele multe adunate-n lacrimi, strâmbându-se prin dreptul oglinzii.
..să te gândești să mergi la cursul prezentat, bineînțeles!
E ultimul remediu!??

image

Dar..ce cumpărătură antirid cu speranţa adolescentină încerca articolul despre care vorbim să ne vâre pe sub ochi?
Vindecarea de noi înşine care are ca şi efect ştergerea cu buretele până și a celui mai mic riduleț fin ce ne există.

Haapciu!!

Pfff..!! Ia de vezi tu cum mă trosneşte şi-o răceală acu’ în prag de Crăciun de aproape o să uit cu totul ridul stâng din colţul ochiului drept ce-mi  bulversează zilele şi îmi transformă nopţile de vis într-un coşmar multiplicat la infinit.?

Printre altele se mai spunea acolo cum că: ..experienţele vieţii noastre s-ar aşterne confortabil în riduri veșnic amorțite hotărât pe chipul nostru.
Caree, ca o paranteză cârcotaşă, n-ar apărea pe ici pe dincolo dacă ne-am lăsa învăţaţi pozitiv experienţa din viaţa care chiar trăieşte timpul nostru negativ mai uneori.. !

Asta face cursul acesta miraculos cu efecte antirid propus nouă, cititorilor spre cumpărare: ne dezvaţă de supărări pe/cu noi înşine, ne ajută să ne iubim şi să ne înţelegem pe de-a-ntregul întâmplările nefaste, să ne asumăm şi să ne validăm..

..eeh..!..şi dacă aici ar fi fost pus punctul de rigoare, această discuţie pe care-am dezvoltat-o-n monolog târziu glăsuit prin noapte, n-ar mai fi avut loc.
Pentru că sună firesc, sună a ajutor, sună a plan de dezvoltare personală ce se caută pe peste tot mai nou şi mai de curând, şi nicidecum a păcăleală de Crăciun care promite promisiuni cu ştergere de riduri de expresie traumatizante de pe faţă.

Citeste si...  Bărbați cu bani

Cumpăr deci în pagini de curs nou reinventat în denumire, speranţa vindecării de mine însămi, cumpăr conştientizarea ridului meu interior şi nu a celui ce-mi oboseşte fizic privirea în oglindă atunci când mă privesc.
Cumpăr încredere în mine, cumpăr o injecţie cu botox pentru suflet…eu aşa aş înţelege şi-aş fi şi de acord că-i benefică propunerea aceasta de training.

Măi, doar că sunt două chestii total diferite acestea ce mă necăjesc, nu văd de ce le amestecaţi voi totuşi în aceeaşi oală clocotită!

Ce legătură are ridul de pe chip, cu ridul de prin mine? Cum m-ar putea ajuta un curs simpatic de altfel să nu mai ridez eu fizic şi vizibil trecerea anilor ce mi-au trecut?!?
Şi de ce crezi că aş avea nevoie ori că aş fi foarte supărată de mâine înainte începând, pentru că mi-am observat aseară experienţa unui ieri întipărit în zâmbet amar, ori vesel..de la caz la caz, pe chip?!?

Chipul oglindeşte zâmbetul ori dimpotrivă, nefericirea mea, nu îi contează ridul, nu asta îl nemulţumeşte, pentru că starea mea sufletească se traduce în privire, nu în dunga încreţită pe faţa mea de-alalteieri.

Dacă voi cumpăra validarea mea de sine de la voi, nu voi mai avea desenată pe tot chipul neasumarea mea tristă cu mine de pân’ acum. Odată cu o autocunoaştere obiectivă, cu o autoevaluare corectă îmi capăt iubire/stimă de sine, încredere în mine care-mi va atenua în același timp și toate ridurile mele vechi încreţite de pe frunte.

..când de fapt şi în realitate ridul îmi rămâne aşezat la locul lui, îl voi vedea zilnic pe mai departe în oglinda mea obosită din baie, experienţele pozitive şi negative îmi rămân şi ele tot acolo, aşezate identic și în aceeaşi ordine cronologică.
Prin mine şi prin suflet.
Nu-i aşa?
Tu-mi spui de fapt că mă vei ajuta să mă învăţ să mă iubesc şi să mă accept şi să mă validez aşa cum sunt: un adult cu bune şi cu rele, nu un adolescent rebel.
Un adult care a deprins cunoaşteri, care a devenit mai înţelept, care devine astfel cu timp ce trece şi mai mulţumit cu sine, indiferent de ridurile ce l-au marcat experimentând viaţa sa (ne)drăguţă de-a lungul timpului.

..doar că asta-i dezvoltarea cu sine, evoluţia în plan personal.
Care ţine de mine, nu mă ajută nimeni altul să mi-o aflu.
Nu pot s-o cumpăr.
Şi nici s-o injectez.

 



Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns