Iubirea mi-e femeie

Dragostea nu-i lacrimă ce-şi plânge trist prin geană,
Iubirea nu-i nici fulger prin suflet pregătit să geamă,
Dragostea, iubirea ori..cum vrei tu să-i spui,
Te-ațâță tot mereu cu zâmbet, cu hohote hai-hui.

Te gâdilă, te răscoleşte, îți învelește cu rid vesel grija,
Te ia de mâna, te plimbă alergândă de-un călcai,
Îți ocolește ghinioane, șoptindu-ți vise bune prin obloane,
Te sare-ntr-un picior țop-țop-țop…!..de dragul lui.

image

Iubirea-ţi ciocăne prin geam cu stele multe,
Ți-adună picături de rouă și doar ca să sărute,
Iubirea te-nconjoară, oftând agale a plăcere,
Şi nu te vrea nicicând încovoiată cu durere.

Te mai şi-ncearcă..arareori, ce-i drept, prin sentiment,
Se mai și-nfurie când simte ton impertinent.
Dă din picior pufnind un nerv când este supărată,
Și-atunci când o numești femeie,
Când n-o mai strigi pe ea tânăra fată.

E prostănacă, nu? iubirea asta câteodată!
Nu prinde zbor de compliment inteligent.
Deodată! Brusc! și-așază fața ofuscată.
Și tace. Nu mai vorbește, nu mai reiese importantă.

Citeste si...  Trăim la întâmplare

Nu ştie că atunci când spui femeie,
Ești toată EA deja; n-o mai respiri nicicând a fost odată.
Nu-ţi mai e simplu o iubire și atât. Vreo fată.
E sensul tău cu totul de astăzi începând.

EA e cea destinată.

Mă bucur cu mine acum.
Stau liniştit şi-ascult geamul cum plouă.
Privesc o rază luuungă, ce vine cu zi nouă;
Zâmbesc cu mine-acum în timp ce-mi fierb cafeaua,
Întrezărind cu gândul un mâine alb ca neaua.

șiii..

Iubesc iubirea-mi femeie ce mi se tot preumblă.
Care-mi păşeşte ba-n față cu un pas, ba-n spate.
Timidă și tăcută.
Se-aşează cu mine și-i lângă mine tot mereu,
Mi se așterne pe aproape umbră.

Mă urmăreşte şi prin somn! Zici că-i nălucă;
O simt cum mi se pune-n braţe-ușoor..ușor..!
Zâmbind aidoma printre mine..ușor..ușoooor..!..

.. adoarme-ntr-un final satisfăcută.

 



Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns