SexHibition 12

12. Gânduri la ceas (ne)fericit

„- Iartă-mă, draga mea, ştii că de-obicei nu întârzii, a fost azi însă un trafic in-fer-nal! Jur!!Doamne, dar ce mă enervează acest jur care mi-a intrat în tot vocabularul! M-a invadat, juur!! Uite și tu..jur..jur..! Zici că altfel n-aș avea credibilitate..!! ? Oooo..!..dar ți-ai comandat vin? Roşu? Tu?!? WOW ! Dar ce-ai păţit?! Vă rog mult, daţi-mi şi mie un Sauvignon Blanc cu gheaţă separat, evident!!” spun, aşezându-mă pe grabă încă la masă, unde deja mă aştepta, de fix opt minute, o prietenă de-a mea, Carina.

„- Hello! Păi ce să zic, în ultima vreme mă avânt mereu spre un pahar, Adina! Sunt din ce în ce mai down..din ce în ce mai anxioasă şi mai depresivă şi fără niciun chef de dat jos din pat dimineaţa. Nici la sală, dacă poţi să crezi, nu mai ajung! Nici la solar, nici la piaţă, nici pân’ la magazinul din colţ nu mai merg, mi-e greu și să mă gândesc că trebuie să dau o fugă, că n-am pâine. Aaah! Să nu spun că nici nu mai gătesc măcar!”

„- Dar de ceee? Măi, tocmai tu..! cea mai expansivă şi mai plină de viaţă, din toată lumea asta mare? Hai, măi, wake up! Care-i problema? Ce s-a întâmplat? Ultima dată când ne-am văzut, erai chiar fooarte bine, în comparaţie cel puţin cu ultimele..ultimul an, să zicem! Uite, btw..vineri ieşim cu toţii pe-undeva. Nu știu încă unde. Ce zici, veniţi? Forever young/We want to be forever young..!”

image

„- Ce să venim, frate! Unde să venim noi? Nu observi că nu mai venim pe nicăieri? Că vine doar el singur, de ceva vreme?
Nici n-ai idee cum s-a transformat de tare!
Dar nici nu-l mai recunosc..!
Zici că a căpătat altă identitate, zici că nu mai formăm un cuplu.. zici că-i alt om!
Iar vizavi de mine? Eu nu mai exist pentru el. Goală să fiu, cea mai foarte goală dacă m-aș plimba pe lângă ochii lui holbați genetic, golicică toată eu așa dacă mi-aș..despărți obloanele, că tot impasibil ar rămâne. Chior, mai degrabă. Orb.
Se uită prin mine..iar dacă este obligat să mă treacă cu vederea, sau să-mi răspundă la ceva sau..orice, îmi trânteşte nişte ochi seci şi goi şi mormăie o silabă, neinteligibil. Jur! Na..! Și eu acum cu jur-ul ăsta-al tău, e molipsitor pare-se..!
Am început să stăm numa’ separat, să mâncăm separat, să gândim separat, să existăm separat, să ieşim separat, să zâmbim separat..să mai adaug??”

„- Ehh!! Carina,  întotdeauna a fost aşa la voi. Sau bine, da, exagerez, nu te război cu mine acu’..! Exagerez doar pentru a înţelege tu mai bine cum sunteţi voi percepuţi de către noi ceilalţi! Hahahah..! Daaarrr, asta nu-nseamnă că nu observăm de asemenea şi cât vă iubiţi de tareee!! Tralalalalalaa..dar ce-ţi veni, măi, astăzi?! Din senin așa?!?”

„- Ha-Ha! Nu mă binedispui deloc, nu te mai chinui..şi, printre altele, niciodată nu mă amuzi când te prosteşti. Iar asta, ca să știi, i-a spus şi Radu, tot printre altele-mprăștiind eu vorba, fiică’mii; că eşti de-a dreptul enervantă cu PamPam-urile tale ori tra..la..la-uri ori ce mai inventezi tu mereu.”

„- Ahhaahahah..! Pe bune?!? În ce context să vorbească ăsta mic al meu cu aia mare a ta despre imaturitatea mea? S-a plâns de mine? Sau? Ce are el cu infantilismul meu delicios, preeeezent doar câteodatăăă..?!?”

„- Şi asta-l enervează! Că lungesti cuvântul! Îl onomatopezi aiurea.
Habar n-am contextul…ţi se pare important? Eşti enervantă şi-atât!.. şi nu mă binedispui când te prosteşti aşa în momentele mele critice.
Sau ale lui fi’tău.
Mă rog, cert e, ca să mă-ntorc în discuţie, cert este că sunt nefericită.
Foarte nefericită sunt. Ăsta s-a făcut şi-un mare mincinos pe deasupra, cum iarăşi, nu era. Doar ştii şi tu..!”

„- Mda, ştiu. Altceva te-aş întreba eu însă, şi sper că vei fi şi sinceră tu acum.
Căci altfel nu găsim soluţii şi nici răspunsuri, întrebărilor tale. De câtă vreme nu mai eşti tu fericită?
Ai idee? Fii atentă, hai să facem un exerciţiu de memorie, ce zici?! Intri-n jocul ăsta?!?
Răspund şi eu cu tine- odată, dacă ţi-e mai simplu aşa!”

„- Şi asta mă mai irită la tine, frate! Jocurile astea ale tale, cu pune-ţi întrebări, răspunde-ţi singură la ele.
La ce naiba mă ajută asta? Ştiu perfect ce vreau, Adina! Vreau să fim cum eram.
Să ne-ntoarcem în timpul când eram fericiţi împreună, când ne bucuram des unul de celălalt, când făceam sex pe holul blocului, când.. ”

„- Ei, nu mai spune! Aţi făcut voi asta? Really? Şi când spui seex, să înţeleg fix acel sex?!? Actul acela de împreunare foarte fizică?!? Daaa??..Hihihiihii..!!”

„- Da, ce spun ia motamo! Am făcut sex pe holul blocului cândva.
Într-un luminiş altcândva, când ne-ntorceam de la mare..mamă, dar ce tare a mai fost! Mmm..mi-e dor de clipa aia. Rău. De feeling-ul de-atunci. De zâmbetul meu şi de îmbrăţişarea lui caldă. Mi-e dor cu totul de noi!”

„- De când?”

„- Demult, asta zic..asta-i ideea. Acum doar mi s-a accentuat starea negativă, nu mai am speranţe într-un noi deloc, nu îl mai simt fericit că îi exist acolo, că respirăm în acelaşi pat.
Nu mai simt nimic din partea lui, decât că fuge de mine.
Iar de vreun an, cred că un an, da..sau poate și mai mult să fie, dar nu conştientizam eu?!? Nu mai ştiu, nu mai ştiu nimic..şi nu mai vreau nimic. Chiar nu cred că mai vreau nimic.”

„- Exagerezi..prea exagerezi! Mircione al tău a fost dintotdeauna un făţarnic, ce naibii?!?.. un om cu măşti, un..un muieratic.
Iar noi am mai purtat, măi, discuţia asta..ori ai uitat?
Cu diferenţa că atunci, într-adevăr, îi luai apărarea, te războiai cu noi toate pentru el..ne certai, ne contrariai într-un stil de aproape ajungeam să vorbim singure câte trei zile pe rând fiecare, despre cât de spălat ţi-e creierul şi despre cum trăieşti tu realitatea ta fantasmagorică. Hahahah..! Mai știiii?? Prelungire de vocală. Ador prelungirea vocaleeelooor! PamPam!”

„- Mda. Eu o urăsc. Dar acu’ trec peste, fă-mă să-nţeleg exact, te rooog mult!!”

„- Hahahah!! Bravo, pas înainte, zic! Îmi place! Deci, iubita mea, Mircea al tău este un grobian. Un misogin şi-un prefăcut. Și-un mare mincinos. Cel mai foarte mincinos pe care-l cunosc eu cel puțin.
Nu ştiu cum de nu ai observat toate astea pân’ acu’..mai ales că noi am tot insistat să-ţi şoptim una alta, să-ţi arătăm cu degetul chiar, că lucrurile nu-ţi stau  aranjate cum trebuie..dar ce făceai tu când noi băteam un apropo așa de evident?
Extrem de pe faţă,  când mai aruncam noi una-alta, mai ţii minte ce replici aveai??
Iritante şi agasante şi certăreţe, ofensive..?!?Prelungeai vocalele! Ca să-nţelegi cât de tare mă zgâriai pe la ureche..hmm!
Şi din păcate, iată cum ai ajuns la apropo-ul meu!!
Asta zic, Carina, căci dacă mă ascultai un pic, dacă ne credeai o fărâmă..nu ajungeai acu’ să-ţi plângi viaţa trecută brusc de la prag de fericire către tărâm de depresie.
Ştii ce-i mai rău? Ştii ce mă enervează şi mai tare? Că nu lupţi, frate! Că nu te mişti de-aici! Că nu te tragi de mânecă să îţi revii! Ce naiba?! Că îmi tot spui de luni bune că nu ţi-e tocmai bine!”

„- Ştiu ce vrei să-mi explici..off! Te cunosc atât de bine..! Doar că eu strig „ajutor” acum..! Ajutooor..! Lasă morala şi întinde o mână cu soluţii în situaţii de criză!!
Eu cred c-aşa-i prieteneşte şi mai mult decât să foloseşti tonul ăsta țâțos şi inutil.. Ce naiba mă fac?! Cum să procedez? Ce să schimb? Cum să-i aduc reîntoarceri de sentimente iubiroase? Cum să-l trezesc din visul lui actual de viaţă minunată trăită minunat doar fără mine?
C-aşa pare că vrea.
Să nu mai fim, să fie el şi să fiu eu.
Doi oameni separaţi de statutul nostru de-mpreună!
Păi ştii ce face lately?!? Ai idee ce-mi face şi cam ce mă obligă să suport?
Ba şi mai mult, să înţeleg?
Vrea să fiu o soţie aşa de cea mai extraordinară, încât să accept să fie el mereu departe de casă. În delegaţii permanente să stea el plecat. Păi ți se pare firesc?!? Zi și tu..!
Că..cică i s-a schimbat şefu’ şi are acum noi atribuţii în firma de rahat în care muncește.
Atribuții de însoţitor al străinilor prin cluburi, la cine târzii trebuie să fie tot el prezent mereu, la naiba..!..în plus, ce crezi?!?
Are datoria mai nou de a aduce şi hostesse pe la meselor lor..!
C-aşa-i şi normal, de altfel..căci aia vin pe-aici să se distreze.
Iar el e entertainer de alalteieri.. asta pe lângă delegaţii, repet!
Pleacă câte cinci zile din şapte.
Câteodată şase.
Nici nu-ţi imaginezi ce coşmar trăiesc, Adina! N-am spus nimănui până acu’, de jenă.
Ruşine că am ajuns aici, ruşine că m-am lăsat minţită și manipulată atâta vreme…”

Citeste si...  Sexhibition 6

„- Doamne fereşte! Dar cum, măi, să nu ne spui?
Dar de ce să stai tu încărcată cu atâtea lucruri nevorbite?
Dar..nu mai are importantă, de fapt!
E bine totuşi că na!..astăzi te-ai deschis! Rezolvăm, stai liniştită. Găsim soluţii. Aranjăm treburile cu siguranţă, ai încredere..cum trebuia să ai demult. Deci, hai să scriem ecuaţia cum trebuie..câte necunoscute-avem?”

„- Mai doriţi ceva? Un pahar de vin? Două? Unul roşu, unul alb?
„- Perfect, da! Mulţumim..!! Ah! Şi dacă aveţi un pix şi-o foaie?! Se poate?”
„- Sigur!”

– Bun, fii atentă!
Prima eroare în care te afli: întoarcerea în trecut.
Dorinţa/nevoia must have-ul tău de clipe trecute frumos şi fericit, petrecute împreună într-un trecut îndepărtat în care pare că te laşi ancorată în imaginaţie şi în retrăiri şi în vis de voi doi.
Uită asta.
Uită cu totul, dacă vrei să nu fii şi mai dezamăgită, şi mai supărată şi mai fără speranţă de-aici încolo..”

„- Ce vrei să spui? Spui că divorţează? Că ni s-a terminat timpul împreună? Că are pe altcineva? Ştii ceva şi nu-mi spui?!? Dar te rog, te rog din suflet, zi-mi cinstit tot. Tot ce nu ştiu eu şi ştii tu ori voi ori toată lumea..!”

„- Nu! nu ştiu nimic. Ți-aş relata cu lux de amănunte dacă aş avea habar de ceva..! Sau nu ți-aș spune nimic, căci nu văd rostul enumerării unor detalii ce te-ar face să suferi și mai tare. Ce ți-ar adânci depresia și tristetea și anxietatea. Dar ți-aș bate probabil un apropo care să-ți deschidă ochii.

Te grăbeşti, n-ai răbdare deloc şi-mi pierd ideile..!
Chestia este că trecutul este trecut.
Rămâne trecut, pentru că a trecut..! PamPam!! Nici nu ţi-ar ajuta să dai timpul înapoi, pentru că nu ai mai înţelege momentele trecute la fel și astăzi.
Astăzi eşti alta decât ieri, nu observi?
Astăzi, spre exemplu, începi să-l percepi pe Mircea cu alţi ochi. De fapt și mai exact, ania acum începi să-l vezi cum trebuie și să-l cunoști cu adevărat. Pentru că el nu s-a schimbat major de ieri, tu te-ai schimbat doar.
Eh..! Uite..! Tocmai de aceea, este important să trăieşti în prezent şi să gândeşti la viitor..pentru că sexul pe care-l ai chef azi, diferă de ăla de ieri.
Azi gâdili deja altfel simţurile, altfel ţi-e şi iubirea astăzi, tot altfel îţi este şi încrederea în tine, ori în voi, altfel percepi, altfel gândeşti, altfel manifeşti. Aşa şi Mircea, firește!”

„- Da, şi?”

„- Păi da, și..fă-ţi tu încetişor în linişte, o listă cu problemele ce te frământă lately.
O listă cu ce te supără şi ce te face să suferi şi să plângi, o listă cu ce vrei în continuare să se-ntâmple în cuplul vostru, o listă cu ce-ţi lipseşte acolo şi ce-ţi place tot acolo.
Încearcă să-ţi aminteşti ce anume exact te-a determinat să intri în starea asta de apatie, care a fost factorul declanşator.
Apoi, gândeşte-ţi toată experienţa cuplului, cu cele multe bune şi cu cele câteva mai naşpa..hahahah..și vezi exact ce îţi lipseşte. Vezi exact ce ţi-a lipsit mereu şi ai preferat să treci cu vederea..vezi cum şi de ce şi în ce mod şi-a manifestat iubirea de tine Mircea în trecut, atunci când îl credeai, şi observă apoi ce nu mai manifestă acum, când nu-l mai simţi al tău.”

„- Nu ştiu ce să zic..nici nu mai ştiu ce metodă să aleg să mă înţeleg şi apoi să ies din criza asta de cuplu în care ne bălăcim naibii de atâta vreme..fac astea, o să-ncerc, dar nu cred că mă ajută. Dar fac, o să încerc…”

„- Şi râzi, femeie! Amuză-te! Îmbracă-te! Machiază-te..! Că zici că nu mai trăieşti viaţa!! Ţi-am şi uitat mimica veselă..eşti numa’ cârcotaşă, mereu acră şi destul de des și neprezentă când ne vedem în grup.
Hai să ieşim în week-end..vrei??”

Am mai stat vreo două ore la taclale.
Într-un final, am clacat..muream de oboseală, picoteam de somn.
Căscaaam într-una, de-mi era şi jenă de Carina care tot mai avea ceva de adăugat la tristeţea ei şi la bocetele ei pe care-mi venea să i le şterg cu mopul de tot şi pentru totdeauna din memorie dac-aș fi avut vreo putere zeicească…!
Trăia singură în doi, ea, asta făcea de fapt.
Se mințea că trăieşte o poveste de dragoste, când ea de fapt trăia un coşmar de ne’iubire împărtăşită.

Mereu am crezut că fiecare dintre noi vedem şi desenăm şi colorăm realitatea noastră în culori proprii. Ne inventăm nuanțe.
Mereu am avut senzaţia că avem puterea să vedem cum suntem noi înconjuraţi de fluturi multicolori ce ne dansează fericirea, care ne entuziasmează bucurii pe care numai noi ştim să le bucurăm într-un anume mod, aparte, cum numa’ nouă ne există.
..și când colo, să fim înconjuraţi de molii care ne ucid strat după strat, încet și sigur, fix cum observă restul toți ce stau pe lângă noi.

Mai întotdeauna am gândit că doar prezentul are valoare în adevăr despre noi, că doar prezentul ne trebuie să ne existe în statut de realitatea a mea. Prezentul privit prin ochelari, dacă vederea ne este mioapă.

Şi ştii de ce? Pentru că am observat în timp pe lângă mine, oameni ce uită să se mai privească prin profund, oameni ce şi-au văzut dorinţa împlinită, iubirea găsită hotărându-și-o apoi eternă, fericirea a luat şi ea astfel contur..şi s-au mulţumit că le-au avut în braţe pe toate cele astfel, trăind mai departe doar cu senzaţia de linişte şi pace şi armonie şi bucurie şi cuplu şi dragoste.
Ce nu mai sunt. Ce nu le mai respiră.
Ce li s-a ofilit.
Au prins şi mucegai de cele mai multe ori.

Nu mi se pare firesc să rămâi ancorat în amintiri de bine, ci mai degrabă să continui să fabrici amintiri noi, tot mereu noi cu tine cel de azi. Care poate că nu mai eşti fericitul împlinit de ieri.
Care poate nici măcar ieri, nu prea aflasei despre tine cum că trăieşti un compromis doar! doar atât..! De fericire!

Eu mereu stau şi mă gândesc despre mine azi. Ce-mi lipseşte din ieri?
Ori..ce vreau în plus mai mult decat mi-am dorit ieri?
Pot înnoi c-un strop măcar, fericirea mea de astăzi?
Ori ajung să mi-o îmbolnăvesc pe veci?
Cronicizând nefericirea?!

 



Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns