Sexhibition 10

10. Un gând, o speranță și-un cuvânt

Astăzi vorbesc gânduri.
Chiar am vrut să spun şi-n alte rânduri despre faptul că Sexhibition al meu nu povesteşte întotdeauna, musai şi neapărat, întâmplări sexuale.
Într-adevăr, cu precădere va oglindi experienţe şi întrebări şi răspunsuri şi probleme cu tentă intimă ☺️, ivite în viaţa de cuplu între parteneri, dar câteodată însă, vor fi scrise şi capitole ce nu au legătură cu sexul și sexualitatea.

..cum se-ntâmplă astăzi, când mi-a dat prin cap să spun și-aici că..trebuie, este esenţial şi important să avem grijă când vorbim cuvinte.
Este cu adevărat imperios necesar să gândim cuvântul înainte de a-l spune, chiar şi în momente de conflict ori de tensiune.

image

Păi zi și tu, ce poate răni mai tare decât cuvântul?
Ce poate produce incertitudini, nesiguranţe pe termen lung, mai mult decât cuvântul? care spune că în loc să iubeşti, urăşti iubirea?
Că în loc să simţi afecţiune, simţi încrâncenare?
Că în loc să îţi doreşti timp petrecut în doi, doreşti să nu-ţi pierzi vremea cu voi doi?
Că în loc să simţi grijă, trăieşti impasibil indiferenţă?

Nimic nu răneşte mai tare decât cuvântul, acelaşi cuvânt în speță, repetat constant, care-ţi exprimă negativ stări pe care celălalt le percepe a fi trăiri pozitive, din perspectiva lui privind desfășurare de viaţă a voastră împreună.

Ştii cum se-ntâmplă ca un cuvânt să devină pumnal în suflet pentru celălalt?
Pumnal ce intră şi iese; şi intră iar şi mai adânc şi iese apoi doar pentru a se înfige mai confortabil în inima celuilalt?

Păi hai să ne gândim în amănunt, dacă ai un pic de răbdare!

Uite cum se-ntâmplă ca tu să provoci suferinţe şi traume persoanei pe care presupui că o iubeşti; de cele mai multe ori chiar o și faci, între noi fie vorba.

Dar nu ții însă cont de faptul că..

…un cuvânt rău spus o singură dată, aduce după el plâns. Suficient de mult plâns şi tânguire şi nopţi nedormite poate, dacă acel cuvânt a fost semnificativ, cu implicații sentimentale.

Ehh! Trece însă lacrima cumva, nu-i chiar dramatic de tăioasă rana la o prima rostire de cuvânt pumnal  pentru un suflet binevoitor, ce este pregătit să ierte şi să uite. Iubindu-te.
Trec zile şi reintraţi cumva în normalitatea voastră de cuplu; până când, nu ştii nici tu ce-ţi vine într-o altă zi, şi repeţi cuvântul acela dureros, cu şi mai multă putere în rostire.
Îi dai atunci autoritate, ştii?
Îi dai forţă astfel, reuşeşti să induci îndoială puternică celuilalt, îl pui serios pe gânduri. Începe să simtă deja că..poate ești de fapt stângaci în dragoste, și nu doar în mod de manifestare a dragostei către el.
Pumnalul tău, înfipt cum trebuie de această dată, a prins dexteritate.
Produce bulversări mari; mai grele, mai triste şi mai profunde.
Dar.. linistește-te!!..pot fi trecătoare încă. Momentan; din nou, se vor a fi uitate, parcă nu sunt veridice până la capăt.

Citeste si...  Sexhibition 4

Hmm..! Dar tu nu te laşi deloc. Vrei neapărat să convingi cuvântul. Vrei să-l sădești adânc și pentru totdeauna și până la capăt, în înțelegeri foarte exacte, deslușite perfect în explicații vorbite pe ton ridicat, conflictual deja.
Repeţi atunci cuvântul la nesfârşit, îl amintești apoi periodic, înveţi să-l rosteşti cu intonaţia potrivită, îi fabrici o poveste întreagă în parcurs de timp, îi și adaugi sinonime, mai pui pe lângă el pe-acolo şi-un condiment de răutate, dublezi..triplezi astfel șocul inițial.

Răstorni astfel brusc, cu totul, universul omului de lângă tine. Care te iubește. Care devine totodată convins că nu este iubit și nici n-a fost vreodată. Pe care, poate, îl iubești și tu în felul tău. Și ești convins că și el te-a iubit; că încă, poate, te iubește.
Îl întorci cu susul în jus, îl scuturi bine, îl goleşti de zâmbet, îl transformi într-un om tern, fără viaţă în trăiri, fără speranţă de vindecare, fără pansamente pe-aproape pentru şuvoiul de sânge ce-i curge şi-i tot curge, răuri râuri, din rana din suflet.

Nu te-ai fi gândit vreodată câtă putere are cuvântul. Ori cât rănește el pe viață. Ori câte schimbări negative poate produce. Nu-i aşa?

Păi cui i-ar da prin cap cum că..un simplu cuvânt poate crea atâta panică şi gânduri şi nopţi zumzăite, cu somn mereu neliniștit?

Nu-mi vin idei de exemplificat şi mai bine în argument..uite! spre exemplu, când auzi război, ce simţi? Ce stări îţi transmite?
Frică, nu? Panică, nesiguranţă şi aşa mai departe în sensul ăsta.
Eh!..despre asta-i vorba, şi de aceea zic şi insist şi îmi doresc să mă crezi atunci când spun că-i esenţial să îngrijeşti prin cuvinte iubirea. Dacă o simţi, fireşte.

E linişte şi fericire şi dragoste şi viitor şi copii pe timp de pace, nu-i aşa?
…dar dacă ar veni războiul?? Ce zici, s-ar schimba cam multe, nu crezi și tu așa?
N-am mai ști nimic cert despre mâine. Ori poate că nu l-am spera.

Asta zic: nu declanșa războaie în viața omului ce te iubește și pe care poate că și tu îl iubești. E dificil de trăit pe timp de război. Aproape imposibil pentru câte unii.

Va îmbrăţişez cu pace multă în suflet!
Și în cuvânt, firește.

 



Loading Facebook Comments ...

Lasă un răspuns