Pășim potrivit

Ai observat că-i greu să te potriveşti în pas păşit, cu alţi oameni?!?
Mie aşa mi se-ntâmplă..să observ cum pasul meu, greu mi se potriveşte cu cineva ce se plimbă cu mine, aşezat cu o mână pe după umerii mei, într-o zi banală, printr-un parc trist de Bucureşti.

Cadenţa pasului, îmi este atipică, probabil.
Ori poate că eu cu totul sunt atipică.
Habar n-am.
Cert este că merg într-un ritm anume, greu potrivibil multora.
Am trecut prin viaţa asta, pân’ la timpul măsurat în ani de astăzi, ce-mi sunt prezenţi în suflet toţi, de frumoşi ce mi-au trecut, alături de puţini oameni iubiţi pe de-a-ntregul de către mine. Posibil ca eu să fi fost iubită de mai puțini decât aș crede…cine știe?!?

image

..îi număr pe degete, pe-aceia ce mi s-au potrivit în mers liniştit de plimbare fără scop, prin locuri fără nume, prin timpul meu.

Sunt și sociabilă şi prietenoasă eu.
Maleabilă şi empatică.
Dar nu iubesc oameni tot atât de repede şi de profund şi de mulţi, pe cât ar putea părea, privindu-mă mai de departe.

..şi totuşi, chiar şi-aşa, toţi aceştia, cei puţini, ce mi s-au potrivit în gânduri, mi-au fost nepotriviţi în mers, dacă poți să crezi..! câteodată.
Mereu mi-am dat seama, mai târzior ce-i drept, căci mi-a trebuit un pic de suferinţă uneori, mai multă alteori, până când să reuşesc să mă mut din locul unde mă simţeam în siguranţă, cu oameni pe care-i credeam siguri prin suflet pe la mine, unde şi eu mă simţeam totodată în siguranţă şi iubită prin suflet pe la ei.

Citeste si...  Cât însemni tu?

Trăieşti o viaţă cu oameni pe care-i crezi ai tăi pe veci, prieteni ori amici..ori ce-or fi ei.
Trăieşti fără vreo negură de gând măcar, fără vreun gând pătat cu suferinţă, trăieşti în linişte şi pace, crezând că asta-i calea ta, aceasta pe care ţi-ai ales-o.
Că nimic nu va perturba vreodată fericirea şi împlinirea sufletească în care pare că ai tu norocul să te zbânţui, râzând mereu, în hohot permanent.

Ştii ce? Dar e firesc, măi, să te mai și înseli.
E totodată normal să nu ştii când vine cataclismul. Cutremurul ce te va cutremura din temelii.

De obicei, mi-am dat seama astăzi, îți trebuie să stai în gardă tot mereu.
Să stai pregătit de un război, deşi nu pare că s-ar întrevede vreun conflict armat prin tine, ori prin voi.
E bine totuşi însă, să fii pregătit, să ştii că nu există un „tot” de bine infinit!
Să prevezi şi-un pic de neîndemânare în alegeri tocmai optime mereu, să gândeşti realist şi nu să visezi poveşti nemuritoare, transpuse într-o viaţă de om muritor.

Cu puţini oameni mi-am potrivit mersul de-a lungul vieţii mele..şi mai puţini mi se potrivesc încă în cadenţă.

Uuoff..!! Greu e mersul ăsta pe jos. Cumplit mă obosește!!



Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of