Idealist versus pragmatic

image

 

Tot aflu cum că oamenii pragmatici sunt mai cu picioarele pe pământ și mai fireşti.
Mai aflu cum că idealiştii, printre care mă număr cu succes, sunt mai cu două capete prin nori.
Că ei trăiesc în altă lume.
Greu de ascultat dar şi mai greu de înţeles.
Deşi adulţi în ani, copii în gânduri.

Și totuşi eu..

1. Nu mă consider o idealistă pân’ la capăt, deşi mă tot acuză câte unii cum că aş cam fi.
2. Iar dacă aş fi, nu mi s-ar părea că ar fi vreun defect foarte major, ba dimpotrivă!

Nu-mi plac pragmaticii prea tare. Sunt mult prea cinici. Şi acizi. Şi pesimişti.
Nu mi-ar plăcea să trăiesc o viaţă cu drobul de sare veghind deasupra capului.
Prefer o viaţă romanţată scrisă de mine în stil boem. Poetic. Metaforic. Împopoţonat cu epitete multe.

Prefer o viaţă în care să cred că oamenii pot fi şi buni. Şi binevoitori. Şi simpli. Şi sinceri.
Încrezători.

Nu înseamnă că sper la vreun ideal de oameni şi că altfel, dacă nu mi se-mplineste visul, voi plânge-n pumni într-un răsfăţ continuu, cu gând de lume perfectă!
Sau că voi bate din picior, stresând podeaua şi vecinii de dedesubt, când voi constata că soarta e nedreaptă.

Citeste si...  Goală

Nici măcar nu cred în soartă. Nici în destin.
În nimic nu cred până la capăt.?

Cred că ceea ce tot gândeşti în sine pe acolo, tot aia şi atragi.
Cred că dacă eşti pesimist, atragi întâmplări şi situaţii de viaţă personale pesimiste.
Negative.
Cred că dacă uiţi să zâmbeşti, te va uita şi zâmbetul pe tine.
Şi că vei deveni un încruntat cu riduri de expresie urâte, dacă te tot strâmbi în grimase veşnic, în loc să râzi zâmbind.

Mai cred că este important să te menţii copil în suflet.
Ba chiar esenţial este!
Să te menţii un pic mai fluşturatic prin suflet măcar, deși tu ai crescut şi-ar trebui să-ţi însuşeşti o atitudine de adult.
Atitudinea s-o ai de suprafaţă, nu în străfunduri.
Să ştii să iei decizii responsabile, mature; dar în niciun caz să te îmbătrâneşti cu totul, să nu mai ai haz..dar nici măcar un pic de haz! inocent și el pe-alocuri.

Nu sunt de acord cu pragmaticii.
Nu-mi prea place seriozitatea lor.
Nu mă face să rad și mă determină să cad pe gânduri.
Şi să-mi uit idealismul.
Deşi eu nu sunt vreo idealistă chiar cu totul!

..deși..am început să cred că mi-ar plăcea cumva să fiu până la capăt!

 



Subscribe
Notify of
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x